Me fiermu a ru Spuntune a
m’assettare
Me vannu l’uacchi a chire corde stise
Chijne de
panni ‘mpusi ad asciuttare.
Me ricordanu tiempi assai
lontani
I tiempi belli
della gioventù
Me tornanu alla
mente i paisani
Ca su
partiti e un se sa a dde su
?
Mentre me ripusavu a ra scaletta
Sientu na vuce cara
e canusciuta
È veru,
sta chiamannu Marietta
Ca dintra la
cucina sta seduta.
Me azu,
ed iu tranquillu m’avvicinu
Me fa
capire cu ‘nse po azare
Chi c’è vò fare
e atroce lu distinu
Supra ‘na seggia ferma
s’ha de stare.
Quantu ricordi tornanu alla
mente
Piensu quannu pur’iu era
guaglione
jucava ‘ntru paise cumu nente
Ccu Brunu e Nataluzzu a
su Spuntune.
Na vota ca la
mente è spalancata
Ormai ‘nu la
ferma cchù nessunu
È cumu si
cc’è fossi ‘na sfilata
De tutti chiri amici
ad unu ad unu.
Me passadi davanti Carminuzzu
Seguito de Pinuzzu de Ligginu
Pu arriva Politieddru ccu Genuzzu
Dante Gianotta e puru Celestinu.
Me vannu l’uacchi dintra la
cantina
E sientu ‘na ciroma cu vve dicu
U’ vinu è
statu sempre ‘na ruvina !!
Nonostante
sia de stampu anticu.
Sientu ‘na botta supra ‘u tavulinu
Ca n’atru pocu me facìa sc-cantare
Era ‘nu signu ppè purtare ‘u vinu
E ad Alfredu ppe se manìare
Escia da
porta ‘Ntoni Grisulia,
s’assetta
l’ha davanti a chiru siettu
se fa ‘nu discursieddru, pizzulia,
e ugne
tantu se gratta lu cuzziettu
Pu sienti de luntanu ‘na gridata
è Romeu a quannu a quannu chi camina
Tena ‘na quadareddra e vò stagnata
Ma prima
ha de passare da cantina.
Convintu ca ‘nu ‘nc’era cchiù nessunu
Viu n’umbra ca me vò avvicinare
L’haiu canusciutu !
è Totonnu ‘e Brunu
Ca me fa signu ca me vò parrare
Totonnu è
statu sempre comunista
La cruce cu
ogni mezzu ha combattutu
Se canuscìa all’istante,
a prima vista
Ch’era ‘nu Leninista risaputu
Mentre
‘ntra mente macina su rullu
Scinna ‘nu motorinu chianu chianu
‘un po’
sbagliare, è Liveri Ciardullo
ca se
sta ricugliannu ‘e Dipignanu
Ce fossi
ancora troppu de cuntare
Ma mu risparmio
ormai ppe n’atra
vota
Sapiti,
è bellu e bruttu ricordare
Te sienti ‘a capu ca te nescia ciota.
Nessunu po’
fermare ‘a nostalgia
È na cosa ca parta
de ‘ntru ‘u
core
Quannu te
piglia è cchiù e
‘na malatia
Ca poco a
poco iddra te
fa more.
Renato Provenzano,
Laurignano 30
Aprile 2010