A Larignanu,
a ri tiempi belli
c ’era
‘nu persunaggiu “Zicarelli”.
A su paise mai
ha fattu male
!
Su tiziu dittu: ‘Ntoni ‘u
capitale
Iu mu ricuardu davanti ‘u putighinu
sedutu sempre
a chiru sgabellinu
e quannu le
venia l’appititu
se ‘ncaminava versu lu trappitu.
Nessunu mai
l’ha negatu nente
Era bbulutu bene
‘e tutta ‘a gente.
Zu ‘ntoni senza
casa né mugliera
Avia cumu villa
‘na pagliera.
Quannu campava chiru frà Lucianu
Durmia a ru cummiantu dintru ‘u granu
A menzijuarnu dovunque
se trovava
Ad ugne casa
sempre iddru mangiava.
Quannu ‘pù le
‘ncruzzava ra ciutia
Cantava chira bella
litania
..Santu Rafele a raja… ora…
pro...no...bbiiiiiii….
Cum’era curiusu chiru ‘Ntoni !!!
Ma chianu,…… chianu……
‘lu paise è trasfurmatu !!!
E lu Zzu ‘Ntoni è
statu alluntanatu.
L’hannu speditu dintra ‘nu castellu
cchiù canusciutu cumu Serra Ajellu
Du “capitale” un s’è saputu nente !
Nè s’era muartu,
n’è ss’era vivente !!
L’unico chi le statu
chiù vicinu
È
statu patre Fedele
‘u Cappuccinu
Infatti, si vui jati aru mercatu,
c’è ‘Ntoni ccù re piecure assettatu.
Cappiellu in testa
e bbastune mmanu,
ma ccù re
spalle a Larignanu.
Chi fine brutta chiru …Capitale !!
‘u l’hannu fattu mancu u funerale…!!
Nessunu mai chiù diddru s’è ricurdatu.!!
E’ muartu in guerra cumu ‘nu surdatu.
|